Te Iubesc)))))

Te iubesc; de câte ori ai spus aceste cuvinte magice ? Sunt sigur că nu o dată sau de două ori. Și sunt sigur că de fiecare dată ele au avut un alt fel de ”magie”. Desigur, contează mult cui îi spui și când și unde și , etc… Poți să îi spui mamei sau tatălui, fratelui sau surorii  dar nicioată nu vor avea o ”magie” mai frumoasă ca atunci când îi spui persoanei de care ești îndrăgostit.
Exact despre acest fel de ”te iubesc” vreau să spun câteva cuvinte. Personal cred că pentru fiecare în parte ”aceste 8 litere și 1 spațiu” au un sens diferit. Uneori tind să cred că pentru aceeași persoană ”te iubesc” își schimbă sensul cu trecerea vremii. Oricât de ascuns sau relevat ar fi pentru tine sensul acestei expresii aminteșteți că pentru cealaltă persoană s-ar putea să fie un pic diferit.
Desigur nu mă refer la sensul de bază, ci la acele aspecte ale iubiri care uneori sunt omise din ”contractul de iubire reciprocă” și la un moment dat apar disensiunile:
Ea îi spune plângând: Ziceai că ai să mă iubești toată viața și acum… El răspunde: Păi te iubesc dar … și rămâne fără cuvinte. Acum se întreabă și el dacă o iubea cu adevărat atunci când ia spus. Și este convins că da, dar…
Ce a fost în mintea și-n inima lui atunci ?  E inexpolicabil. Dar ce este în inima ei acum … este destul de explicabil. Este rănită. Ea a crezut cu adevarat ce îi spune ”iubitul ei”; el era sigur că o iubește și va rămâne ”iubita lui” toată viața. Cine a greșit ? Cine este acum de vină ?
Se caută un vinovat și nimeni nu ridică mâna. Dintr-un colț, din cufărul cu scrisori și lucruri prețioase, dintre ursuleții de pluș și inimioare, dintre fotografii și cuvinte, se ridică o mână. Cu glas tremurător ”te iubesc” spuse: Eu sunt vinovat.
Și fără să mai zică nimic se așeză înapoi pe ursuleții de pluș, pe scrisori, pe sms-uri, pe conversațiile online… Dar parcă ar mai fi vrut să mai spună ceva, să mai spună că a fost forțat și împins de la spate, să mai spună că a fost constrâns și înghesuit. Ar fi vrut să mai spună că nu-i vina lui că a fost pus pe toate gardurile, că nu-i vina lui că unii s-au obișnuit să-l zică fără să mai gândească și să mai simtă.  Dar era  prea târziu, prea târziu…